Uneori avem nevoie de cineva care sa ne deschida ochii si sa ne arate poteca pe care ar trebui sa apucam. Dar de cele mai multe ori, singurii care stiu ce e mai bine pentru noi, suntem chiar noi. Din aceasta cauza avem acel omulet mic care ne sopteste la ureche "asa e bine/asa nu e bine".
Am inceput sa nu mai am incredere in sfaturi, sa nu le mai dau atentie. In primul rand pentru ca, de obicei, sfatuitorul nu traieste sentimentele sfatuitului, si se exprima din punctul lui de vedere. Avand in vedere ca nimic din ce se poate intampla nu ii va face rau lui (sfatuitorului) isi va da in continuare cu presupusul, consecintele directe ocolindu-l.
Nu-mi (mai) plac oamenii oamenii care se considera sfatuitori. Nu stiu despre ce vorbesc!
Desigur, exista si exceptii. Un sfat prietenesc e intotdeauna binevenit.
Pe de alta parte, actiunea sfatuitorului conteaza prea putin. Important e cum interpreteaza sfatuitul mesajul si ce potitie ia fata de situatia aferenta.
Ştefan
P.S. Acesta este un antijurnal (probabil nereusit. prea oficial). Nu vreau decat sa incerc sa ma descarc putin. Nu scriu pentru altcineva decat pentru mine.
Un exemplu bun de antijurnal gasiti aici.
No comments:
Post a Comment