păgânii din noi.

lumina felinarelor
creştea pe tivul obrazului tău
când te întindeai să mă săruţi
şi mă gândeam că plâng
să te îmbrăţişez cu coastele,
cu ochiul drept, cu striaţiile buzelor
să-ţi ascund izvorul de apă vie
în palme.
când dormi lângă mine, fac singură dragoste
cu timpul şi cu speranţele,
o fericire ia naştere în pântecul meu,
fericire pe care o înveleşti cu
genele tale lungi dimineaţa.
fericirea aceea de a fi posedată,
de a mă simţi a ta,
de a visa, a aştepta şi a promite,
de a simţi mâinile tale în părul meu,
rugându-mă, implorându-mă
pentru o secundă
de plăcere păgână,
scursă pe geamurile dimineţilor
în doi, plăcerea ce-mi curge
şiroaie printre degete.
te amestec în mine cu strângeri
şi mişcări lascive,
îmi intri în corp ca o vrajă
şi mă-nchin trupului tău
în genunchi,
mă priveşti cu ochii mici şi
fruntea răvăşită de
dansul degetelor între coapsele mele.
înghite-mi seva şi fumul de ţigară,
urlă odată cu aşternutul,
strânge-mă în braţe,
loveşte-mă de pereţi, coboară-mă
în lumea ta.
îmi curg vorbele pe sâni,
roagă-mă şi zgârie-mă,
pedepseşte-mă cu picioare tremurânde
şi buze violate de salivă,
leagă-mă sub tine şi
valsează odată cu geamătul meu.
când dormi lângă mine, îţi ascult
inima bătând, sângele curgând prin tine,
îţi despart în silabe şuieratul şi
ascult vuietul somnului tău albastru,
mă rog să mai prind
o dimineaţă
şi vreau să-ţi tai umerii în bucăţele
cu lama întrupării noastre.



Ioana.