Ne daţi ori nu ne daţi?

Pe o străduţă întunecată de pe Calea Victoriei, cineva stă cu mâna întinsă. Are părul albit şi ridurile feţei îi acoperă zâmbetul. În faţa lui, o diplomă cu denumire ştiinţifică, murdară şi fluturată de vânt. Un alt cerşetor se apropie şi întreabă: “Bă, pe tine te cheamă 'Magna cum laudae'?”, iar bătrânul îi răspunde, zâmbind amar, că e profesor de filosofie. Cerşetorul scoate o bancnotă generoasă şi i-o aşează pe diplomă.

“Sinucidere economică”, “inflaţie”, ”inechitate socială” - toate sunt noţiuni mult prea abstracte pentru cei care se caută zilnic minute în şir prin buzunare, pentru cei ale căror singure arme sunt catalogul sau teancul de diplome din sertare. În funcţie de culoarea politică, de federaţia sindicală din care fac parte, se disting scepticii şi optimiştii. Unii se feresc să spună cuvinte mari, speriaţi de tsunami-ul economic ce se apropie de plaiurile mioritice, alţii promit, se înflăcărează în talk show-uri şi în declaraţii populiste. Se numără voturile pe umerii profesorilor, asistenţilor, medicilor sau bătrânilor, se împart procente în stânga şi în dreapta, printre fluturaşi şi afişe de campanie electorală.

România a devenit, în timp, o ţară a rugăminţilor, a grevelor şi a pomenilor. Un praznic etern, la care ne îngrămădim cu toţii să apucăm un colac, un 50 la sută, o bucată de colivă, un vot, un post de titular, un pahar de vin, în care ne clătim facturi de gaze şi curent. Trăim în ţara eternelor contraste între telefonul de ultimă generaţie a elevului din ultima bancă şi costumul vechi al bătrânului de la tablă, între topul 300 al oamenilor bogaţi şi pensionării bătăuşi din faţa caselor de ajutor reciproc, între gropile din asfalt şi maşinile decapotabile ale fotbaliştilor.

Se aude, pe la colţuri: “Ne daţi ori nu ne daţi, nea’ Băse? Nea’ Tări? Cineva, în ţara asta?” Mai contează pentru cineva lecţia de istorie, regulile de ortografie sau inducţia matematică? Angajăm roboţi sau plătim profesori? Bogdaproste, să trăiţi, suspină cerşetorul şi mai citeşte o pagină din “Critica raţiunii pure”.




Ioana.