Nu ca ar fi 8 Martie

Nu ti-am mai scris de prea mult timp si parca ma transform intr-un personaj din romanul (fictiv) "Scrisorile lui Pierrot catre Aimee".

Azi am cumparat lalele pentru colegele mele de servici. Nu ca ar fi 8 Martie sau ceva, dar pentru ca n-am mai daruit flori demult si mi-e dor sa-ti daruiesc tie. Asa ca, fiecare lalea pe care am daruit`o, in mintea mea era pentru tine.

Ma cam lasa cuvintele, nu ca ar fi 8 Martie si ar trebui sa-ti fac o declaratie de dragoste de cel putin cateva zeci de pagini, cu titlul "La multi ani, femeia mea!" (ah, ce urasc apelativul asta), dar pentru ca mi-e dor de tine. Si cand mi-e dor de tine, nu stiu sa-ti vorbesc. Mai bine iti cant sau te las cu poezie.

Iubita mea, Femeia mea, mai fata...
Din departari amarnice te strig
Cand mi se lasa seara, deodata
In dormitorul sufletului, frig.

Pe frigiderul sobei imi tin mana
Iar biblioteca gandului mi-e grea
Gandacilor, din temelii, tarana!
Ascunsa-n fundul cestii de cafea.

Iubita mea, sunt singur ca o fisa
In burta unui public telefon,
Defect si-nchis cu usa interzisa
Si fara necesarul vietii: dor.

Te iubesc (nu ca ar fi 8 Martie)

Ştefan