Stropi de lumina cad pe maduva spinarii tale, ma oglindesc in zapada cazuta peste anii nostri. imi manjeam obrajii cu rosul stelutelor din genele tale, apoi pescuiam cu plasa inimii florile de gheata de pe fereastra sufletului, de la care te priveam inotand intr-o mare de dor.
te impleteam cu cerul si numaram pana la zece. striatiile degetelor tale paseau peste urmele de pasi din zapada cernuta de ingeri. ma intrebai daca punem lumea la cale si sorbeam cenusiul strazilor peste care ai cazut cand mi-ai batut la usa. ne intindeam amandoi pe sinele reci de tren, inelele coloanei tale vertebrale urlau a iarna. calatoream, cu spatele gol, intr-o sanie visinie, intre cearsafuri albe unde ne ascuteam dintii.
nu ti-am spus niciodata ca dimineata mea este ochiul tau stang iar noaptea geroasa se ascunde sub urechea ta dreapta. atingerea ta calda mi-e cantecul de leagan in care ma ingrop la asfintit. ti-am daruit fulgi de nea pe manusi scamoase, ti-am smuls firele de par si le-am facut flori de colti de pe cel mai inalt munte de sub mare.
cand tu inchizi ochii, inghet. zeci de artificii ma biciuiesc in palme si cafeaua amara se invarte odata cu Pamantul in jurul Soarelui. cand tu inchizi ochii, mor. ma iei de mana si dansam ca boabele de cafea intr-o lumanare parfumata. mor si ma trezesti tu. ma trezesti ca sa-mi prinzi pupilele de soare, ma trezesti ca sa-mi inrosesti obrajii, ma trezesti ca sa-mi smulgi fiecare os si sa-l acoperi cu praf de stele.
ti-am daruit ultima ploaie de zapada, ultima lacrima inghetata sub rotile unui tren, te-am ascuns in palma stanga, am suflat spre tine si te-am trimis sa vorbesti cu luna, sa o ingheti cu glasul tau, sa treaca inca doua mii opt nopti peste noi si sa ne trezim batrani, incaruntiti de sarea marii si cu mainile unite sub nisip, intr-o vara lipita de doua saruturi.
Ioana.
No comments:
Post a Comment